Apusenii portocalii – un raid vizual de toamna - Cursuri fotografie, videografie și grafică în Timișoara la SinPRO

Intalnirea de la Alba Iulia a avut loc destul de devreme – unii au venit cu trenul de noapte, altii au condus ore bune, din orase diametral opuse pe harta. Schimbarea garzii din Cetate a constituit prima atractie, eveniment scurt, abordat in maniera de fotojurnalism. Masa de pranz si discutiile iscate – despre fotografie, evident- au contribuit la spargerea ghetii dintre cei opt participanti. Intalnirea intamplatoare cu Maia Morgenstern alaturata unui grup de daci – contemporani- avea sa anime declansatoarele. Dacii, reuniti sub titulatura Lupii de Fier ai Apoulonului, aveau sa ne ofere in scurt timp un spectacol de strada ce reconstituie perioada dintre cele doua razboaie cu romanii. Nici acestia din urma nu au lipsit, baietii de la Legiunea a XIII-a Gemina, fotogenici in armurile lor colorate, au facut spectacol. Portretele abordate au fost foarte sugestive, iar faptul ca „dacii si romanii” au stat la pozat ne-a fost de ajutor.

Tura foto in Apuseni

Cristian Tzecu
Cristian Tzecu
Cristian Tzecu
Cristian Tzecu
Cristian Tzecu

Rimetea, la o ora de condus, a constituit cartierul general, de unde a doua zi am plecat spre Valea Sesii, iazul de decantare ce aduna de decenii sterilul rezultat in urma exploatarii cuprului la Rosia Poieni. Controversat loc, foarte otravit, dar atat de fotogenic! Aveam sa il abordam in doua momente ale zilei, atat in soare, care emfazeaza culorile puternice ale chimicalelor deversate, cat si in lumina mai blanda a serii, numai buna pentru a accentua starea tarkovskiana a locului. Intre cele doua momente am urcat pe muntele de deasupra, loc perfect pentru a observa decopertarea masiva a locului – Cariera Rosia Poieni, uriasa insa insignifianta fata de ce s-ar putea pregati in zona.

Povestile unor oameni batrani intalniti langa iazul cenusiu, oameni care dupa o viata in satul Geamana au trebuit nu doar sa se mute, dar sa si asiste neputinciosi la expansiunea nimicitoare – doar biserica satului se mai ridica acum din lacul de noroi -, au fost un bonus completat cu portrete neasteptat de vii.

Sambata s-a incheiat cu o tura rece, dar senina de fotografie de noapte – declansatoare la distanta, expunere lunga, lumini in miscare si constelatii ce isi lungesc prezenta pe senzor odata cu trecerea timpului.

Ultima zi a turei a fost dedicata satului Rimetea. Detaliile de arhitectura, muntele de langa asezare, portretele studiate sau „vanate”, sau interioare de curti – toate au avut cate o poveste de spus.

O mare diferenta dintre o tura foto de acest gen si o simpla iesire de unul singur o da interactiunea cu ceilalti si cu fotograful – instructor. Discutiile din jurul imaginilor realizate dau o valoare foarte mare acestui gen de intalniri. Practic, faptul ca primesti indrumari atat inainte de a declansa, cat si imediat dupa, dar mai ales ca rezultatul declansarii este evaluat la sfarsitul acelei zile reprezinta unul dintre bonusurile turei. Ajuta asta? Cu siguranta; din moment ce iti publici fotografiile, expunandu-le sistemului public de evaluare, e util sa afli „la cald” cum iti vad altii lucrarile, si sa iti perfectionezi tehnica si creativitatea.

Concursul Turei foto in Apuseni

Cireasa de pe tort a constituit-o concursul foto cu premiul oferit de SinPRO. In mod normal, o actiune in care intri plin de speranta, dar te izbesti mai apoi de implacabila decizie a juriului format din somitati, fara a sti de ce tocmai acea fotografie a fost aleasa. Acum a fost altfel, chiar cei opt participanti au jurizat fotografiile colegilor (cate trei de persoana), si fiecare a oferit un motiv scris pentru care a dat o anumita nota fiecarei fotografii. Mai transparent de atat nu se poate! Castigatorul concursului a fost desemnat Paul Zamfira, care la cei doar 16 ani ai sai, promite un viitor foarte creativ.

Nu e usor sa te mulezi pe cerintele mai multor fotografi cu experiente foarte diferite, in care esti intrebat si despre modul manual de lucru, si despre poetica fotografiei lui Bresson. Aceasta abilitate face diferenta de calitate dintre diferitele cursuri si ture foto de pe piata. Pentru mine e un privilegiu sa pot impartasi ceea ce am invatat sa vad, iar faptul ca majoritatea participantilor noi vin la recomandarea celor din turele anterioare, ma bucura si imi confirma ca pasiunea pe care o pun creaza o punte intre cursanti, ca relatiile dintre ei continua si dupa eveniment.

Ne vedem in Cazane si intr-unul din catunele Vaii Cernei, toamna promite sa fie pe placul nostru. Va astept si la Tura foto de la Cazanele Dunarii!