Fotografierea unei cascade se poate face prin două moduri:
1. prin îngheţarea mişcării apei şi a stropilor (ceea ce poate face oricine, cu aproape orice aparat foto);
2. prin prelungirea mişcării apei şi a stropilor cu o expunere lungă, astfel dând impresia că este o cascadă de “aburi” (aici intervine provocarea, deoarece nu putem să folosim, pur şi simplu, un timp mare de expunere în mijlocul zilei fără să stricăm fotografia prin supraexpunere).
Astfel, avem câţiva paşi de urmat, de la metoda ieftină şi cât mai logică, la cea mai scumpă, dar ajutătoare.
Metoda I – Din moment ce problema fotografierii unei cascade (ca la punctul 2) este supraexpunerea, soluţia ar fi să o fotografiem cât mai spre seară sau dimineaţa, când lumina ne permite folosirea unui timp de expunere mai lung. Pe lângă avantajul timpului de expunere lung, aceste două momente magice ale zilei ne oferă o temperatură de culoare mai caldă, spre deosebire de lumina oferită la ora 12:00, de exemplu.
Metoda II – Dacă nu puteţi fotografia o cascadă în unul din cele două momente ale zilei amintite mai sus, o soluţie este filtrul ND (neutral density/ densitate neutră).
Ce face acesta? Filtrul ND reduce intensitatea luminii pe toată plaja de culori, astfel permiţând folosirea unor timpi de expunere mai lungi pe timp de zi. Pentru că filtrul ne permite timpi de expunere mai lungi, mişcarea apei se transformă într-un “abur care curge”.
Metoda III – Ce alt filtru mai pot folosi? Dacă nu aveţi filtru ND, puteţi folosi un filtru IR (Infraroşu).
Ce face acesta? La fel ca şi filtrul ND, permite folosirea timpilor de expunere mai lungi, dar culorile nu mai sunt naturale, pentru că intervine doar pe anumite canale de culoare. Astfel, folosirea unui filtru infraroşu pentru fotografierea unei cascade nu va permite obţinerea unei imagini în culori naturale, ci ajută persoanele care vor să realizeze fotografii IR sau alb-negru.
Metoda IV – Când nu am nici filtru ND sau IR, ce fac? Poate că nu aţi achiziţionat încă un filtru ND sau IR, dar un filtru de polarizare circulară ar trebui să aveţi. Filtrul de polarizare nu permite timpi de expunere foarte lungi, dar poate veţi avea noroc şi vă va ajuta exact acea fracţiune de timp pentru a face o poză cu expunere mai lungă, fără să o supraexpuneţi. Dar, reţineţi: filtrul de polarizare nu este la fel de întunecat ca un filtru ND sau IR şi nu va putea facilita folosirea unor timpi de expunere la fel de lungi.
Metoda V – Şi dacă n-am niciun fel filtru? Dacă nu aveţi un filtru care să vă permită o expunere mai lungă, se poate închide diafragma la maxim. Dacă aveţi norocul să puteţi închide diafragma până la f/32 sau mai mult (în cazul în care vă permite obiectivul), există şansa de a folosi timpi de expunere mai mari. Totuşi, această metodă este una de compromis şi prezintă mai multe dezavantaje. Un dezavantaj este chiar diafragma. Majoritatea obiectivelor au o diafragmă optimă cuprinsă între f/8 şi f/16. Folosirea unei diafragme mai închise poate să aducă modificări nedorite ale clarităţii fotografiei.
În următorul articol vă voi explica pas cu pas ce setări ale aparatului trebuie să folosiţi şi ce alte accesorii mai aveţi nevoie pentru a fotografia cu timp lung de expunere.
Confirmări/Notificări