Aproape de fiecare dată când înfiletez filtrul polarizator pe obiectiv ma gândesc la Dr Land, omul care a lăsat o amprentă fantastică pe lumea fotografiei și nu numai.
Edwin Herbert Land a fost inventator american care a pus bazele corporației Polaroid și a lăsat în urma sa multe invenții, cea mai populară fiind invenția filmului instant care la timpul lui era un fenomen. Land s-a bucurat de faima pe care în zilele noastre o avusese doar Steve Jobs care, la rândul lui, a fost fascinat și inspirat de Land.
După primul an de facultate de Chimie la Harvard (Cambridge, Massachusetts), Land a renunțat la studii și s-a mutat la New York unde a inventat primul filtru ieftin de polarizare. Nefiind asociat cu o instituție de învățământ, el nu avea un laborator bine dotat cu uneltele necesare așa că se strecura noaptea târziu într-un laborator de la Universitatea Columbia să folosească echipamentele lor.
Descoperirea lui cea mare a venit atunci când și-a dat seama că, în loc de a încerca să crească un cristal mare unic dintr-o substanță polarizantă, el ar putea să producă un film, cu milioane de cristale de polarizare de mărimea micronului, care au ajuns să fie în aliniere perfectă unul cu celălalt.
În 1932, Land a pus bazele companei care câțiva ani mai târziu devine Corporația Polaroid (1937). In februarie 1947 a aparut primul model de aparat foto instant cu filmul aferent. Din 60 de bucăți produse, 57 au fost cumparate în prima zi de demonstrări. Echipa de marketing de la Polaroid nu a crezut că e nevoie de mai multe bucăți și că stocul va ține mai mult.
Când Edwin H. Land concepea o idee, el gândea problema și experimenta fără pauze până în momentul în care problema era rezolvată ceea ce însemna că trăia în propriul laborator unde i se aducea mâncarea și trebuia să-i și aducă cineva aminte să mănânce. Dr Land petrecea atât de mult timp proiectând invenții noi încât o dată a petrecut timp de optsprezece zile consecutive purtând aceleași haine în timp ce rezolva problemele cu producția comercială de Film polarizant. A avut mai multe echipe de asistenți care lucrau în ture cu el. Când o echipă ieșea afară obosită, următoarea echipă proaspătă intra pentru a continua activitatea.
Realizarea lui supremă, pliabilul SX-70, un aparat din anii 1970, a fost privit ca un obiect de lux și în momentul său era ca și primul iPod, 30 de ani mai târziu. La o simplă apăsare de mână, aparatul se plia și devenea o prizmă de buzunar. Un aparat plat, curat, frumos finisat în crom periat și piele. O sursă spune că a cheltuit 2 miliarde de dolari – și acestea sunt dolari de 1960 și 1970 – pe dezvoltarea aparatului și filmului lui. Steve Jobs a văzut, și a înțeles: “Nu numai că el era unul dintre cele mai mari inventatori ai timpului nostru, dar, mai important decât atât, el a văzut sinergia între artă și știință și în jurul acestei sinergii a construit o organizație”.
