Gabriel Amza este un fotograf și fotojurnalist român masterant la Școala suedeză de Fotojurnalism, Mittuniversitetet. Condus de o curiozitate profundă față de lumea din jurul lui, el fotografiază în scopul de a o înțelege mai bine și de a-și defini viziunea sa asupra lumii. Ca fotograf el se concentrează pe suprarealism și documentar fiind inspirat de lucrările lui Mario Giacomelli, Ray K. Metzker, Daido Moriyama și Masahisa Fusake. Gabriel este, de asemenea, un co-fondator al V Photo Agency.
SinPRO: De cât timp ești fotograf?
Gabriel Amza: De cât timp sunt fotograf nu știu exact, pentru că nu a fost perceptibil momentul exact în care am decis că sunt fotograf. Dar fotografiez mai serios de prin 2008.
S: Cum ai descrie stilul tău?
G.A: Eu mă consider visual storyteller, și fotografiile mele sunt documentary photography. Depinde de la proiect la proiect, pentru că încerc să adaptez stilul meu subiectului.
S: Cu ce aparate foto lucrezi?
G.A: Lucrez exclusiv cu Fujifilm X100s.
S: Dacă ai fi pus să alegi un singur obiectiv, care ar fi acela și de ce?
G.A: Am fost pus, și am ales. Un an de zile am fotografiat doar cu Fuji X100s, deci cu echivalent de 35mm.
S: Cât de importantă e post-procesarea/prelucrarea în fotografia ta?
G.A: Destul de importantă. Folosesc foarte mult emulațiile de film de la VSCO.
S: Ai în plan ceva echipament nou și dacă da, la ce tragi cu ochiul?
G.A: Cât de curând îmi voi cumpăra și un Fuji X Pro-1 pe care vreau să pun niște obiective mai vechi LTM, echivalente de 85mm și 135mm.
S: Ce cărți din domeniul fotografiei ți-au plăcut și ce ți-a plăcut din ele cel mai mult?
G.A: Ah, multe! Îmi plac mult cărțile lui Martin Parr, mai ales ”Think of England” pentru cum lucrează fotografiile una cu alta pe pagină. Robert Frank’s ”The Americans” iar e una dintre preferatele mele, și ”Solitude of Ravens” a lui Masahisa Fukase. Dintre cărțile românești îmi place ”Transit” a lui Bumbuț.
S: Când fotografiezi, cât te iei după instinct și cât după planificare?
G.A: Înainte să ies să fotografiez îmi planific proiectele și mă documentez despre subiect cât de bine pot. Cât timp sunt pe teren fotografiez doar din reflex. Pentru mine actul de a fotografia este foarte dada în natură. Iei obiecte aleatorii in ordinea in care le-ai observat și din ele faci poezie. Un fotograf trebuie să accepte haosul din jurul pentru a putea prinde și arata mai departe nebunia entropică în care traim, iar subconștientul este mult mai capabil de a capta lucrurile astea într-o fracțiune de secundă decât partea rațională a unui om.
S: Planuri pentru viitor? Expoziții? Cărți fotografice?
G.A: Expoziții vor mai exista: Aș vrea una cu proiectul „Genius Loci” în Petrila unde au fost făcute multe dintre fotografii. Tot cu „Genius Loci” ar trebui cât de curând să iasă primul volum din carte, când e gata de tipar. Selfpublished probabil, dacă nu reușesc să îmi găsesc o editură interesată.
S: Poți numi un fotograf din colectivul tău pe care îl admiri în mod particular?
G.A: Din colectivul V Photo Agency îi admir pe toți, îmi sunt prieteni și le admir munca.
S: Am mai avea o rugăminte, ne poți arăta 4-6 fotografii care reprezintă stilul tău?
Mai multe găsești aici: https://awesomestness.wordpress.com/