Panning-ul este o tehnică de fotografiere a unui subiect în mişcare, în care fundalul apare mişcat, dar subiectul este clar. Asta se obţine mişcând camera orizontal după subiect, încadrându-l tot timpul în acelaşi loc pe toată durata expunerii (orizontal, pentru că majoritatea subiectelor se deplasează pe orizontală, dar poţi face panning şi la un avion care face acrobaţii, mişcarea fiind pe verticală). Pentru panning se vor lua în considerare următoarele aspecte:
Setările aparatului (diafragmă şi timp de expunere)
Diafragma potrivită pentru un panning trebuie să fie înschisă, pentru a obţine un câmp de profunzime mai mare, în care să intre tot subiectul. Dacă se va folosi o diafragmă de f/2.8, rişti să ai doar jumătate de maşină clară şi cealaltă jumătate în ceaţă (sau chiar mai puţin de jumătate). Se poate începe cu f/8 sau chiar mai închisă în funcţie de lăţimea subiectului.
Timpul de expunere se alege în funcţie de viteza subiectului. O maşină de Formula 1 va avea nevoie de un timp de expunere mai mic decât o maşină oarecare care circulă prin oraş. Se poate începe cu diafragma f/8 şi un timp de expunere de 1/100s. În funcţie de viteza maşinii acest timp se micşorează sau se măreşte.
Mişcarea aparatului (cel mai important aspect)
Aici se greşeşte cel mai des şi mai uşor şi dacă aţi încercat multe setări, dar nu aţi obţinut un rezultat bun, mai mult ca sigur că nu aţi mişcat aparatul cum trebuie. Cele două greşeli sunt:
– mişcarea aparatului după subiect, corpul stând fix;
– mişcarea capului cu aparat cu tot după subiect, corpul stând fix.
Aceste mişcări dau greş, deoarece subiectul iese foarte uşor din câmpul de profunzime. E ca şi cum câmpul de profunzime ar “desena” un semicerc perfect pe subiect şi nu se deplasează “în paralel” cu el, ţinându-l în acelaşi loc. Urmărirea subiectului nu se face mişcând mâinile şi capul după subiect, deoarece cresc şansele ca maşina să iasă din cadru mult mai uşor. Mişcarea corectă este facută din şolduri, cu umerii drepţi, ţinând capul şi aparatul foto nemişcat.
Încadrarea
Pentru început, poziţionează subiectul în mijloc, ca aparatul să focalizeze pe el mai uşor sau foloseşte focusul manual. Nu încadra prea strâns subiectul, ci lasă-i spaţiu în toate părţile, până stăpâneşti tehnica şi rezultatele finale le vei obţine prin crop. Dacă încadrezi prea strâns, nu vei mai putea să înclini cadrul şi să dai o senzaţie mai mare de mişcare. Cea mai sigură încadrare este cea în mijloc, pentru că în acest caz şansele de a da greş sunt mai mici şi posibilitatea de a înclina cadrul la post-procesare creşte. Înclinarea cadrului se face pentru a accentua senzaţia de mişcare, dar nu exageraţi cu ea. Înclinarea cadrului nu trebuie să depăşească 10-15 grade.
Locaţia
Cea mai bună locaţie pentru un panning este curba, deoarece este o zonă de panning controlată. În curbă, maşinile încetinesc şi accelerează, astfel se poate intui mult mai uşor “comportamentul” maşinii, ştiind exact ce se va întâmpla.
Încercaţi întotdeauna să observaţi locaţia, nu subiectul. Dacă cunoşti locaţia şi stai cinci minute să vezi cum se circulă, vei şti exact cam de unde încep maşinile să frâneze, să vireze, să accelereze şi ce timp de expunere este necesar. Am ales maşinile ca subiect principal al acestui tutorial, deoarece pe ele se învaţă cel mai uşor tehnica panning-ului şi nu sunt un subiect greu de găsit.
Sursă foto: Wikipedia
Interesant aritcolul, cuprinde informatiile de baza. Dar ar fi de dorit ca cel ce scrie un astfel de articolul sa-si foloseasca propriile capturi ca si exemplu, nu sa ia de pe internet…
În momentul redactării articolului am considerat că nu este necesară o fotografie proprie din care să rezulte folosirea tehnicii de panning.
Totuşi, daca se doreşte postarea unei astfel de fotografii pun la dispoziţie una mai veche:
https://imageshack.com/a/img542/4214/o3bg.jpg
Sper să nu am cereri pentru o fotografie din luna iunie 2013. 😛
O zi buna!
Multumesc pentru raspuns! Nimeni n-a zis iunie 2013 😉 Urmaring noul exemplu, legat de “Înclinarea cadrului nu trebuie să depăşească 10-15 grade.”: as fi curios in ce conditii se accepta exceptii?
Legat de excepţii, intrăm într-un subiect delicat. De ce spun delicat? Pentru că începem să discutam despre stilul fotografic al fiecărei persoane.
Excepţiile sunt regulile încălcate. În fotografie întâlnim multe reguli de bază pe care mai apoi le încălcăm vrând sau nevrând, obţinând un rezultat mai bun decât dacă am fi urmat regula.
Mai simplu zis, poţi înclina cadrul când preferi imaginea cu înclinaţia mai mare de 10-15 grade.
Experimentează şi nu asculta doar de o singură persoană. Creativitatea se obţine doar prin schimbarea perspectivei. Iar asta, la rândul ei, numai prin exerciţiu şi lucruri noi o poţi obţine.