Ca orice fotograf incepator cu pretentii la un DSLR am inceput si eu cu obiectivul de baza 18-55mm. Dupa cateva luni mi-am dat seama ca obiectivul din kit nu ma ajuta cu nimic, ba chiar mai mult ma tot intrebam cum pot sa-l folosesc pentru a avea si eu fotografii care sa ma multumeasca. Am presupus ca eu sunt problema si undeva tehnica mea nu este buna din cauza ca n-am citit bine manualul aparatului foto. Zis si facut, am rezervat cateva zile pentru a citi acel manual cu aparatul foto langa mine, pentru a intelege mai bine setarile lui.
Cu toate ca deja ma puteam lauda ca inteleg bine functiile aparatului, parca in fotografiile mele nu era nicio scanteie care sa ma faca pe mine sa spun ca sunt multumit de ele. Am inceput un mic studiu despre obiective si am ajuns la concluzia ca am nevoie de un obiectiv luminos. Perfect! Urmatoarea achizitie a fost un obiectiv de 50mm F1.8 cu care la fel… esuam in a produce fotografiile de care sa fiu eu multumit. Acesta a fost un semnal de alarma pentru ca problema era alta. Nu stiam de fapt care este stilul meu fotografic si din aceasta cauza nu stiam ce vreau. M-am dat batut o perioada si am luat o pauza fotografica pentru ca oricum venise iarna si nu ieseam afara din cauza frigului si a comoditatii personale.
Revelatia a venit insa in momentul in care am inceput sa particip cu niste prieteni la training-uri care aveau ca activitati sporturi ca rafting, tiroliana, rapel, paintball si altele. Singura solutie pentru a documenta aceste activitati era achizitionarea unui teleobiectiv cu focala cat mai mare. Cum nu mi-am permis sa-l cumpar de pe o zi pe alta, pana am strans banii am ajuns la concluzia ca cea mai buna varianta este Nikon 70-300mm VR. Cu cat vizualizam mai multe fotografii facute cu el, cu atat mai sigur eram ca acesta este obiectivul pentru mine. In ziua in care l-am primit, m-am bucurat mai tare decat atunci cand mi-am cumparat aparatul foto. In ziua cand a sosit am si iesit cu el la pozat ca sa vad ce poate.
Fotografierea cu noul obiectiv Nikon 70-300mm VR
Am plecat spre Parcul Rozelor (Timisoara) unde am nimerit cum nu se putea mai bine in mijlocul unui exercitiu desfasurat de protectia civila si pompieri. Era perfect pentru ca nu aveam voie sa fiu in zona de activitate. Nu a contat, aveam 70-300-le cu mine asa ca puteam foarte lejer sa stau pe o bancuta daca vroiam. Cand prima parte a exercitiului a luat sfarsit, am fugit si eu langa cei de la presa pentru a profita de ceea ce se intampla. Dupa interviuri, zona de activitate s-a mutat la cel mai apropiat pod unde incepea a 2-a parte a exercitiului iar cei de la presa au luat-o la fuga spre pod imediat dupa terminarea interviurilor. Am fugit si eu dupa ei, dar in fata mea se asternea o panglica rosie care delimita zona de acces a persoanelor neautorizate. Cei de la presa au trecut de ea, iar eu m-am vazut nevoit sa ma opresc din fugit pentru ca nu aveam voie acolo. Ca sa nu par suspect, am pornit aparatul si am inceput sa ma uit la pozele facute pana nu se ma uita nimeni la mine. Linistea mea a fost tulburata cand un domn in uniforma a inceput sa urle la mine: Hai odata dom’le ca nu stau toata ziua dupa tine!!!
Poftim?! Dupa mine? Pe mine ma asteapta acel om in uniforma cu panglica de acces ridicata? Am reactionat rapid, mi-am cerus scuze si am luat-o la fuga pe sub panglica pentru a-mi prinde din urma “colegii” de la televiziune.
In urma acestui eveniment am tras niste concluzii care cred ca si azi stau la baza stilului meu fotografic.
Stilul meu fotografic
Imi place sa fotografiez scene de actiune, dar de la distanta si daca se poate, sa nu fiu vazut. Ziua, obiectivul meu se descurca excelent si la focalizare si la sharpness pentru ca imi permite un timp de expunere scurt si fara sa folosesc stabilizatorul.
La 200-300mm aveam un camp de profunzime destul de ingust si destul de apropiat de unul obtinut cu un obiectiv luminos.
Mi-am dat seama ca acest obiectiv contribuie cu un plus de atitudine la stilul meu fotografic. Din cauza distantei devenisem mai indraznet in alegerea subiectelor si dupa un timp deja puteam sa ma consider omul invizibil.
Cu ajutorul teleobiectivului am realizat ca imi plac portretele de strada. Portrete care in mod normal n-as fi avut curaj sa le fac cu alt obiectiv doar la cativa pasi de subiect.
Am observat ca din cauza lentilelor tratate pentru dispersie scazuta am detalii in umbra. Acest detaliu pentru mine a contat mai mult decat prezenta stabilizatorului de imagine si am observat un plus de calitate in fotografii.
Acest obiectiv a contribuit la stilul meu fotografic mai mult decat orice alt obiectiv sau blit si il luam cu mine oriunde ma duceam.