Pe Cristian Simic l-am cunoscut la Cărturești din Iulius Mall, Timișoara. Printre altele, el se exprimă și fotografic.
SinPRO: Salut! De cât timp ești fotograf
Cristian Simic: De 4 ani;
S: Cum ai descrie stilul tău?
C.S: „Poetic” – uman, social, portretistic + influențe suprarealiste și autentice.
S: Cu ce aparate foto lucrezi?
C.S: Nikon D3100/Yashica FX-3/Minolta Dynax 500;
S: Dacă ai fi pus să alegi un singur obiectiv, care ar fi acela și de ce?
C.S: Nu este cazul, momentan dețin obiectivele care îmi surprind realitatea.
S: Cât de importantă e post-procesarea/prelucrarea în fotografia ta?
C.S: Nu este așa importantă pentru mine post-procesarea, dacă este cazul mai ajustez puțin contrastul, luminozitatea și eventual un „crop”’, în rest merg pe „autenticitatea momentului” fără să intervin cu „rețete” care, după opinia mea, distanțează realitatea.
S: Ai în plan ceva echipament nou și dacă da, la ce tragi cu ochiul?
C.S: Nikon FM 10 Camera W/35-70mm f3.5-4.5
S: Ce cărți din domeniul fotografiei ți-au plăcut și ce ți-a plăcut din ele cel mai mult?
C.S: Susan Sontag – On Photography – „Există doar un singur lucru pe care fotografia trebuie să-l conțină, și anume umanitatea momentului” – Robert Frank
Ansel Adams, descrie aparatul de fotografiat ca „instrument al iubirii și descoperirii”;
Mohaly Nagy – într-un eseu publicat în 1936, susține că fotografia creează, sau redimensionează opt tipologii distincte de a vedea: abstractă, exactă, rapidă, lentă, intensificată, pătrunzătoare, simultană și deformată”.
„Aventura fotografului este elitistă, profetică, subversivă și revelatoare – să le arăți ceea ce proprii lor ochi nevăzători au ratat.” – Weston.
… „Senzația aceea nebună în America, atunci când soarele dogorește străzile, iar muzica se aude de la un tonomat sau de la o înmormantare din apropiere, asta a surprins Robert Frank în fotografiile nemaipomenite pe care le-a făcut călătorind cu o mașina veche prin toate cele 48 de state (cu o bursă Guggenheim), cu agilitate, mister, geniu, tristețe și strania discreție a unor scene fotografiate din umbră, așa cum nu s-a mai văzut până acum pe film. După ce vezi aceste imagini, ajungi în cele din urmă să nu mai știi dacă nu cumva un tonomat e mai trist decat un sicriu.”
S: Cand fotografiezi, cât te iei după instinct și cât după planificare?
C.S: Instinct + spontaneitate… și da, un gram de regie nu strică niciodată.
S: Planuri pentru viitor? Expoziții? Cărți fotografice?
C.S: În aprilie, mai exact 17 aprilie ora 18:00, o să am expoziție personală în ceainăria din Cărturești Mall, și ești invitat cu această ocazie; planuri pentru viitor momentan nu, trăiesc prezentul care mă surprinde în fiecare zi!
S: Poți numi un fotograf din colectivul tău pe care îl admiri în mod particular?
C.S: Nu pot numi un fotograf, din colectivul meu, pe care să-l admir în mod particular, dar știu că am 2 fotografi favoriți și monumentali, și anume: Robert Doisneau & Henri Cartier-Bresson;
S: Am mai avea o rugăminte, ne poți arăta 4-6 fotografii care reprezintă stilul tău?
Mai multe fotografii, găsești aici: http://cristian-simic.blogspot.ro/