Portretul lui Winston Churchill mi-a schimbat viaţa. Ştiam că e o imagine importantă imediat după ce am realizat-o, dar nu îndrăzneam să visez că va deveni una dintre cele mai reproduse cadre din istoria fotografiei. În 1941, Churchill a vizitat Washington şi apoi Ottawa. Primul Ministru, Mackenzie King, m-a invitat să particip. După un discurs electrizant, am aşteptat în camera de alocuţiuni unde, în seara anterioară, pregătisem luminile şi aparatura. Primul Ministru, la braţ cu Churchill şi acompaniat de asistenţă, l-a condus în încăpere. Am pornit proiectoarele; suprins, Churchill a mormăit: “Ce-i asta, ce-i asta?”. Nimeni nu a avut curajul să-i explice. Timorat, am făcut un pas în faţă şi am răspuns “Domnule, sper că voi fi suficient de norocos să fac un portret demn de această ocazie istorică”. Mi-a aruncat o privire fulgerătoare şi m-a întrebat: “De ce nu mi s-a spus?”. Asistenţa începuse să râdă şi asta nu m-a ajutat deloc. Churchill şi-a aprins un trabuc proaspăt, l-a pufăit răutăcios şi apoi a cedat cu mărinimie: “Poţi face una.”. Trabucul lui Churchill a rămas tot acolo. Am adus o scrumieră, însă nu l-a lăsat deoparte. M-am întors spre aparat să mă asigur că totul era în regulă din punct de vedere tehnic. Am aşteptat; el continua să-şi savureze trabucul. Am aşteptat. Apoi am păşit spre el nepremeditat şi, cu mult respect, i-am spus: “Scuzaţi-mă, domnule!” şi i-am smuls trabucul. Când am ajuns înapoi la aparatul foto, el mă privea atât de răzbunător, de parcă ar fi vrut să mă devoreze de viu. Acela a fost momentul în care am realizat fotografia.

Aceasta este povestea celui mai reprodus portret fotografic din istorie, relatată de însuşi cel care l-a realizat: Yousuf Karsh. Portertul lui Winston Churchill i-a adus recunoaşterea la nivel internaţional. 51 din 100 cei mai renumiţi oameni ai secolului – listă realizată de International Who’s Who în anul 2000 – au fost fotografiaţi de către Karsh. Totodată, el a fost singurul fotograf canadian care a participat la această listă.

De-a lungul carierei sale, Karsh a preferat să lucreze cu aparate foto mari, de studio. Deşi fotografiile sale au fost comandate şi tipărite în reviste precum TIME, LIFE sau Maclean’s (singura revistă săptămânală de ştiri din Canada), el nu a vrut ca munca sa să fie asociată cu fotojurnalismul. Karsh a fost un artist, iar alegerile sale din punct de vedere tehnic subliniau acest lucru. Era un maestru al luminilor de studio şi una dintre cele mai deosebite practici ale sale era să lumineze separat mâinile unui subiect.

Avea darul de a surprinde esenţa subiectelor din portrele sale, după cum el însuşi îşi descria propria muncă în Portofoliul lui Karsh (1967): “În fiecare bărbat şi femeie se ascunde un secret şi, ca fotograf, este datoria mea să îl dezvălui, dacă pot. Revelaţia, dacă se iveşte, va avea loc într-o fracţiune de secundă dintr-un gest inconştient, o licărire, o scurtă ridicare a măştii pe care toţi oamenii o poartă pentru a-şi proteja sinele de restul lumii. Acela este intervalul oportun în care fotograful trebuie să acţioneze sau pierde premiul cel mare.”

Jurnalistul George Perry a scris în The Sunday Times: “Când cei faimoşi încep să se gândească la nemurire, atunci îl cheamă Karsh din Ottawa”. Printre cei faimoşi s-au numărat: Pablo Picasso, Albert Einstein, Ernest Hemingway, Grace Kelly, Jacqueline Kennedy, Fidel Castro, Audrey Hepburn, Pablo Casals ş.a.m.d.

Yousuf Karsh a fost un fotograf de origine armeană-canadiană, născut în 23 decembrie 1908, în Mardin, un oraş din estul Imperiului Otoman (astăzi Turcia). A supravieţuit Genocidului Armean, iar la 16 ani se mută la unchiul său din Sheerbroke (Canada). A murit la 13 iulie 2002, în timpul unei operaţii chirurgicale.

Astăzi se împlinesc 104 ani de la naşterea lui Yousuf Karsh, unul dintre cei mai însemnaţi fotografi ai istoriei.

(sursă foto 1, 2)