din seria: Cromații Aberatice 🙂
A învăța cum să vezi… sună ciudat să încerci măcar. Cum adică să învăț să văd dacă deja văd? …aici este problema… tu crezi că vezi. Totul ce îți trece prin minte este filtrat de conștientul tău și lumea din jur pierde importanță în fața problemelor tale. De cele mai multe ori, problemele sunt rezolvabile și nu sunt chiar așa de dramatice. Ideea este să te detașezi de ele și să începi să redescoperi viața din jur. Uite, un exercițiu, oprește-te din citit câteva clipe după ce termini această propoziție, uită-te la palma ta dreaptă și analizează liniile de pe ea, după care poți reveni la textul din față …
Așa-i că nu ai făcut-o de mult? E o formă de gimnastică mentală. Uneori ni se pare că am uitat cum arată propriul corp. Suntem automatizați, niște roboței. Dar nu e bai. Este importantă conștientizarea acestui fapt și reamintirea din când în când că există și altceva în jurul nostru decât traseul spre serviciu și tastatura din fața computer-ului (acestea fiind elementele din povestea mea).
Azi copilul meu împlinește 4 ani. M-a inspirat să-mi revin un pic la copilul din mine. E atât de bine! 🙂